Transitionland

Aura, corpul energetic şi vegetalele

(text la participarea la expo muzeul de artă tranzitionland

Paranormal 31)

Toţi sovieticii pe care îi întîlnisem erau la curent cu lucrările lui Kirlian şi erau pasionaţi după alte cercetări. Ne puneau numeroase întrebări cu privire la opera lui Clive Bakster, care este directorul Şcolii “Bakster” din New York pentru detectarea minciunii şi specialist în poligrafie. În anul 1968 el a demonstrat că plantele erau capabile de emoţii, de memorie şi de puteri parapsihice. Timp de mai mulţi ani de cercetare, Bakster a observat că plantele acţionau cu mare sensibilitate la detectorul de minciuni, atunci cînd un organism venea să moară în preajma lor. Plantele îşi recunoşteau… Agenţia Reuters a dus probabil pînă la capăt această ştire ca şi ziarul după care a făcut taicămeu un xerox care ni l-a dat şi care noi l-am copiat întocmai, pentru că ne-a plăcut, doar că pe xerox nu era toată ştirea din cauză că era centrată în centrul xeroxului o altă ştire cu o imagine mare cu multe avioane (Cimitirul păsărilor morţii de la Davis Monthan-Arizona). Oricum noi ne-am cam dat seama ce simţeau plantele alea. Da, ele simt şi cînd se uită la televizor.* De fapt ele nu se uită la televizor, de fapt ele stau pe balcon şi televizorul e în sufragerie şi de fapt noi o să zicem în continuare că ele se uită la televizor pentru că nu toată lumea e pregătită să creadă lucrul asta. Ele simt în aura televizorului o dramă. Ele n-au nevoie să schimbe pe canale pentru că coexistă toate concomitent în aura televizorului. Lucrurile astea nu mai trebuie demonstrate sau verificate experimental, cercetate de cercetători, de specialişti, o timpenie, oameni de ştiinţă care să cerceteze fenomenul, să studieze… Plantele simt în televizor acolo o dramă. Era la televizor o secvenţă, un lucru îngrozitor, oamenii au pus capcane şi o antilopă şi-a rupt piciorul în ea, şi atîrna de o bucată de piele şi se uita speriată, şi mergea după celelante antilope. Plantele la televizor; altă secvenţă, cu un Laborator, mai dă-l în pula mea şi pe laboratorul ăsta, cu cîini pe care făcea oamenii Experimente medicale, şi un cîine întindea o lăbuţă la injecţie, aşa cu teamă, da i-o întindea. Şi dup-aia îi arăta că toţi cîinii dup-aia erau distruşi. Şi la televizor plantele simţeau cîinii din Chile, cîinii de stradă, ca şi ăştia de la noi. Şi-au văzut şi documentarele cu cîinii omorîţi la Piteşti la Grădina Zoologică cu formol în inimă, şi erau toţi într-un container puşi ăia morţii şi deasupra lor era unu cu capu spart care n-a murit dar nu era supărat, era botos aşa, şi au venit nişte oameni buni care i-au salvat care nu îi omorîse oamenii ăia. Şi altu care îi tăiase trenul picioarele din faţă şi era cangur acuma şi nici ea nu era supărată, că era o căţea, şi au luat-o şi pe ea nişte oameni buni la Braşov şi la televizor cînd alerga oamenii un pui de urs cu topoarele şi ursul avea un picior rupt şi era botos şi el. Şi de leii ăia care au făcut Sida. Şi un lup cu trei picioare. Şi ăştia erau botoşi. Toţi sint botoşi da nu erau supăraţi. Plantele simţeau că îi durea. Şi o reclamă cu trei păsări îmbibate de petrol, două moarte pe nisip şi una mai face doi paşi şi pică pe o parte. Şi că animalele nu construiesc nimic, nu consumă, nu produc, şi că animals are better than humans. Şi că once a dog lover always a dog lover. Şi că animalele vin botoase si că pleacă tot botoase, că am văzut eu odată un cîine mic mort şi altul care l-a călcat maşina şi l-a tăiat în două tramvaiul şi altul care l-a călcat autobuzul şi l-a făcut hamburger, da erau şi oameni supăraţi pe chestia asta. Cercetătorii ăia care au pus nişte cleme la plante şi le-au legat la nişte osciloscoape care oscilau constant şi doar din cînd în cînd mai tare cînd mitocanii mai chinuiau cîte o plantă şi ei au crezut că numai atunci reacţionează dar de fapt oscilaţia aia constantă e că ăştia chinuiau pe cineva tot timpul. Constant. Plantele astea, animalele astea, se duc direct în Nirvana. În aură. Acolo se regăsesc toate. În aură se regăsesc animalele şi noile forme de viaţă de pe Internet, troienii, bug-urile şi alte manifestări vii ale aşa zisei piraterii, în fond fiecare imagine conţine forme de viaţă şi dacă îi dăm un zoom vedem pixelii şi îi regăsim şi în televizor si în aura televizorului si în cablurile optice, astea noi (în alea mai vechi nu). Animalele nu au nevoie. Ele nu trebuie să se conecteze ca cyber-retelele astea, n-au nevoie de interfaţă, de modem, ele sînt în simbioză cu toate astea, cu bug-urile, cu troienii, cu plantele, cu urechelniţele, cu Fat Joe, Don Cartagena. Există viaţă pe Internet, da, şi-o să se inventeze nişte cercetători care s-o cerceteze şi p-asta să găsească… şi-o să-i pună şi ei cleme.

Sfîrşit

*Este binecunoscută controversa dintre cei doi autori şi Monica despre Animal Planet care zice că e lucrarea ei, dar este binecunoscut faptul că Animal Planet este o televiziune independentă care este la Discovery şi BBC, lucru în care şi noi ne încredem cu toată puterea sufletului nostru.

floe si nicolae

Text de Ruxandra Balaci despre Rostopasca. In catalogul Transitionland

Ruxandra Balaci

Rostopasca group and their “Rostenplazionen”

Rostopasca is a newly born group of young Romanian artists: Floe, Nicolae, Pentac, Mona, Buga, Bontas, Gorzo.

Both funny and stressing they hit up Bucharest’s boring art scene with spontaneous, surprising even shocking interventions shocking. A helpful breath of fresh air…

They make all the time little, funny scandals (as intelligent strategy). They are post-conceptual, neodada, kitschy, trendy, grotesque, pathetical, cynical, ecologists…No national specific stuff (fortunately) in their works. They are the first generation to have no real connection with the ancient communist regime, the first to live since their teen-age with mobile phones, walkmen, computers and MTV.

Dealing with hard-edged problems of contemporary Romanian life, (not strongly polemical as the previous generation - Dan Perjovschi, subReal - used to be) but derisive in a most nonchalant way, they playfully de-construct everything, humorously contesting everything, assuming underground/subversive, while nonpolitical, roles. A sense of sympathy and enthusiasm pervade their work.

Rostopasca built up a program which keeps the balance between healing and poisoning as the curative plant, whose name they bear, does. Rostopasca is a kind of traditional panaceum with strong curative properties but also toxic if taken in overdose.

Die Rostopasca meditazionen / die “Rostemplazionen” as Barbara Barsch once put it, is a dynamic, tensioned (even if there is a contradiction in terms) “meditazionen” over the actual world… the Rostopasca spirit/ the Rostopasca atmosphere/ the Rostopasca attitude is jocund, sensible, with an inconfoundable softly cynical touch. Its members are individuals with different personalities exhibiting most of the time together, in tension and proximity, love and sympathy, but also as individual artists (anyway they exhibit in a sequence of exhibitions). They use all media, old and new: performances (“Orbecaiala totala” (“The total blindy wandering”, on the occasion of the 99 Eclypse, ”Tennis” Alina Pentac’s performance in which barriers between art and life are destroyed, in which the gallery space is, again, dissacreted), installations (Buga and Bontas), photographs, texts (texts and images go hand in hand, re-enacting the metaphor) colorful paintings (a huge quantity of paintings, see their “Non Stop 24 hours Painting”, a marathon lasting a day and a night, and more recently video. Derisive of technophoria, they ultimately approach video in a crazy, non-technical manner (………..).

Castaneda’s fans, they mix global items and elements from new/age-ist therapies that promise to bring back eternity to dizzy, confounded, technologically perverted, consumerist souls. Celebrating the art game as young chamans, mixing all kinds of disconecting stuff.

Ecologists, one of their favorite motifs and protagonists are animals; the little haunted/homeless doggy (an endemic phenomenon in Bucharest) the beetle, zebras and elephants, the huge butterfly, the personified flower. See the neo-romanticist/exotic zebras or elephant in Mona ‘s painted drawings, the golden Ryno in Floe’s painting.

The kitchen-beetle became a mutant in Nicolae’s hundreds of paintings, intended as a metaphor to the painful human condition in low-classes, living in ghetto’s like blocs (a visual equivalent for hip-hop-ers). Pure fantasy, between expressionism and painted comics, childish, satirical (even cynical), just plain and fun to see and read. Pictures to tell stories are one of the oldest forms of communication. A directly, extrovert language using screaming texts in painting (graffiti like quotations, badly misspelled “slang” words or popular distorted phonetic version). Seemingly childish, in fact only for adults, because of their cynicism, sometimes sexually connoted, could be obscene but are only funny. Kitsch features and references to b.d. are overwhelmingly present .

Reshaping art as ludism (a serious game).

Childish, grotesque self-references in Gorzo’s works parodiate the idyllic. ….Every surface, every material support deserves to be painted (a fence, a car door, some dismantled furniture). According to him, everywhere we must put an imprint.

Ambiguous funny-horror game is what’s happened with Floe’s decapitated Strumpfs or with the sinister mutilated but peaceful smiling faces…, childish funny dreams turned into acid ironic nightmares.

Rostopasca behave like “les idiots du roi”, spontaneous and hilarious, pointing out in a witty-funambulesque way misspoints and crisis in everyday life or in the young human/artists status of nowadays Transitionland Romania.

Articol Transitionland, Adela Văetiși

Transitionland - Magda Cârneci

Magda Cârneci în Observator Cultural nr. 48, ianuarie 2001
textul e în arhiva online a revistei, aici.

Eco Killers, Transionland - 2

text asociat, scris de Ruxandra Balaci
catalog Transionland

Eco Killers - “Transitionland”

“Transitionland” – Muzeul National de Arta, Bucuresti / Ro (cat). 2000

(curator Ruxandra Balaci)

fotografie

lucrare facuta in colaborare cu Ruxandra Balaci

text asociat:

Aura, corpul energetic şi vegetalele

(text la participarea la expo muzeul de artă tranzitionland

Paranormal 31)

Toţi sovieticii pe care îi întîlnisem erau la curent cu lucrările 

lui Kirlian şi erau pasionaţi după alte cercetări. Ne puneau numeroase întrebări cu privire la opera lui Clive Bakster, care este directorul Şcolii “Bakster” din New York pentru detectarea minciunii şi specialist în poligrafie. În anul 1968 el a demonstrat 

că plantele erau capabile de emoţii, de memorie şi de puteri parapsihice. Timp de mai mulţi ani de cercetare, Bakster a observat că plantele acţionau cu mare sensibilitate la detectorul de minciuni, atunci cînd un organism venea să moară în preajma lor. 

Plantele îşi recunoşteau…Agenţia Reuters a dus probabil pînă la capăt această ştire ca şi ziarul după care a făcut taicămeu un xerox care ni l-a dat şi care noi l-am copiat întocmai, pentru că ne-a plăcut, doar că pe xerox nu era toată ştirea din cauză că era centrată în centrul xeroxului o altă ştire cu o imagine mare cu multe avioane (Cimitirul păsărilor morţii de la Davis Monthan-Arizona). Oricum noi ne-am cam dat seama ce simţeau plantelealea. Da, ele simt şi cînd se uită la televizor.* De fapt ele nu se uită la televizor, de fapt ele stau pe balcon şi televizorul e în sufragerie şi de fapt noi o să zicem în continuare că ele se uită la televizor pentru că nu toată lumea e pregătită să creadă lucrul asta. Ele simt în aura televizorului o dramă. Ele n-au nevoie să schimbe pe canale pentru că coexistă toate concomitent în aura televizorului. Lucrurile astea nu mai trebuie demonstrate sau verificate experimental, cercetate de cercetători, de specialişti, o timpenie, oameni de ştiinţă care să cerceteze fenomenul, să studieze…Plantele simt în televizor acolo o dramă. Era la televizor o secvenţă, un lucru îngrozitor, oamenii au pus capcane şi o antilopă şi-a rupt piciorul în ea, şi atîrna de o bucată de piele şi  se uita speriată, şi mergea după celelante antilope. Plantele la televizor ; altă secvenţă, cu un Laborator, mai dă-l în pula mea şi pe laboratorul ăsta, cu cîini pe care făcea oamenii Experimente medicale, şi un cîine întindea o lăbuţă la injecţie, aşa cu teamă, da i-o întindea. Şi dup-aia îi arăta că toţi cîinii dup-aia erau distruşi. Şi la televizor plantele simţeau cîinii din Chile, cîinii de stradă, ca şi ăştia de la noi. Şi-au văzut şi documentarele cu cîinii omorîţi la Piteşti la Grădina Zoologică cu formol în inimă, şi erau toţi într-un container puşi ăia morţii şi deasupra lor era unu cu capu spart care n-a murit dar nu era supărat, era botos aşa, şi au venit nişte oameni buni care i-au salvat care nu îi omorîse oamenii ăia. Şi altu care îi tăiase trenul picioarele din faţă şi era cangur acuma şi nici ea nu era supărată, că era o căţea, şi au luat-o şi pe ea nişte oameni buni la Braşov şi la televizor cînd alerga oamenii un pui de urs cu topoarele şi ursul avea un picior rupt şi era botos şi el. Şi de leii ăia care au făcut Sida. Şi un lup cu trei picioare. Şi ăştia erau botoşi. Toţi sint botoşi da nu erau supăraţi. Plantele simţeau că îi durea. Şi o reclamă cu trei păsări îmbibate de petrol, două moarte pe nisip şi una mai face doi paşi şi pică pe o parte. Şi că animalele nu construiesc nimic, nu consumă, nu produc, şi  că animals are better than humans. Şi că once a dog lover always a dog lover. Şi că animalele vin botoase si că pleacă tot botoase, că am văzut eu odată un cîine mic mort şi altul care l-a călcat maşina şi l-a tăiat în două tramvaiul şi altul care l-a călcat autobuzul şi l-a făcut hamburger, da erau şi oameni supăraţi pe chestia asta. Cercetătorii ăia care au pus nişte cleme la plante şi le-au legat la nişte osciloscoape care oscilau constant şi doar din cînd în cînd mai tare cînd mitocanii mai chinuiau cîte o plantă şi ei au crezut că numai atunci reacţionează dar de fapt oscilaţia aia constantă e că ăştia chinuiau pe cineva tot timpul. Constant. Plantele astea, animalele astea, se duc direct în Nirvana. În aură. Acolo se regăsesc toate.

În aură se regăsesc animalele şi noile forme de viaţă de pe Internet, troienii, bug-urile şi alte manifestări vii ale aşa zisei piraterii, în fond fiecare imagine conţine forme de viaţă şi dacă îi dăm un  zoom vedem pixelii şi îi regăsim şi în televizor si în aura televizorului si în cablurile optice, astea noi (în alea mai vechi nu). Animalele nu au nevoie. Ele nu trebuie să se conecteze ca cyber-retelele astea, n-au nevoie de interfaţă, de modem, ele sînt în simbioză cu toate astea, cu bug-urile, cu troienii, cu plantele, cu urechelniţele, cu Fat Joe, Don Cartagena. Există viaţă pe Internet, da, şi-o să se inventeze nişte cercetători care s-o cerceteze şi p-asta să găsească …şi-o 

să-i pună şi ei cleme.

Sfîrşit

*Este binecunoscută controversa dintre cei doi autori şi Monica 

despre Animal Planet care zice că e lucrarea ei, dar este binecunoscut faptul că Animal Planet este o televiziune independentă care este la Discovery şi BBC, lucru în care şi noi ne încredem cu toată puterea sufletului nostru.

floe si nicolae